Profitand din nou de concediu si vremea frumoasa din aceasta perioada nu am vrut sa stric traditia asa ca am urcat în vehicul cu destinatia Sibiu. În zori echiparea si pe biciclete călare ţinta : Păltiniş cota 1450 m fiind staţiunea situată la cea mai mare altitudine din tara recomandata în tratamentul asteniilor, organismului slabit, suprasolicitarii fizice si intelectuale, anemiilor secundare si dereglarilor de crestere la copii, dereglerilor pleuropulmonare (sechele dupa pleurizie si dupa pneumopatii virale sau bacteriale) si bolilor endocrine (hipertiroitism benign) etc.
Factorul terapeutic principal este climatul alpin cu aer pur, fara praf sau particule alergice, puternic ozonizat, bogat in aerosoli ionizati si radiatii ultraviolete.
Climatul este de munte cu o temperatura medie anuala in jur de 4 grade (media lunii iulie este de 12 grade Celsius, iar a lunii ianuarie -6 grade) cu precipitatii abundente (peste 1000 mm anual). Ploile sunt frecvente, dar de scurta durata, iar statul de zapada este prezent 120 zile pe an.
Situată în partea de SV a municipiului Sibiu la 32 km distanţa , între păduri de conifere sub vîrful Oneşti, staţiunea deşi numita de uni mizerabila si poluată (accept ideea ca doar trăim în România, iar toate staţiunile si locurile frumoase din tara suferă din păcate de mana păcătoasă a acestor confraţi ai noştri) pe mine chiar mă surprins plăcut peisajul si locurile din jur iar jos satul Rasinari de ne comparat un sat cu oameni muncitori bine întreţinut care îţi da un exemplu ca acolo trăiesc români bine înţeles cu ceva influenţa săsească ca si toate localitatile de altfel din jurul Sibiu lui dovada : satul natal a doi mari oameni din literatura Octavian Goga si filozofie Emil Cioran.
Am incercat nist poze care sa redea cat mai clar si mai bine din farmecul locurilor exact asa cum il vedeam direct cu ochiul nu prin aparat, sper sa simtit macar o parte din frumusetea locului, unul intradevar binecuvantat.
O mana de raze trecand pe deasupra brazilor umplea valea plina de lumina apoi peisajul tomnatic isi face aparitia in bataia soarelui.
Iata si dovada muncii omului si preocuparea acestuia cu cresterea animalelor in special a oilor fiind zona de munte e principala sursa de venit bine inteles pe langa lemn si cultivarea pomilor fructiferi meri si peri, fiind surprins de modul cu care au pastrat fructele, rumene si foarte gustoase.
Apele repezi si limpezi se bucura de strapungerea razelor de toamna tarzie, dar in repezeciunea lor au colectat si resturile pe care cei de o natie cu noi leau lasat la voia intamplari, gunoaie care au apucat sa se aghete de cate ceva au "supraietuit" impodobind bietii copaci iar mai rau altele sau dizolvat poluand apa cu impuritati, toxine care ajung in panza freatica .
Drumul anevoios (dar spre uimirea mea fata de anul trecut portiunea cu pavaj a fost asfaltata) te face sa mai oprestii din cand in cand sa mai faci cate o delectare a ochilor tinand cont de cei 10 km (daca nu ma insel) in panta pe care iam urcat serpuind serpentinele.
Ca si rasplata pentru implinirea vointei am incropit un foc (intretinut cu resturi de la alti, lemne culese de prin sant ca sa nu fie nevoie sa tai ditamai bradul pentru un foc de 10-20 de minute lucru ce alti nu sau sfiit sa il faca) ca sa obtinem jarul pentru coacerea cartofilor fierberea apei pentru carnati si un ceai ca la carte.
Ca si preparate cartofii pe jar au mers extrem de bine cu cascavalul de oaie putin afumat achizitionat de jos din sat adica din Rasinari si carnatii de bere bronzati la flacara mocnita a jarului. Iar treaba buna a facuto cutitul meu un OPINEL N 09 (asta asa ca sa il laud putin dupa ce ma dezamagit la achizitionare).
Pana ce bicicletele isi fac odihna un ceai pe cinste de maceese (pe care nu o sa il uit nici odata cat de bun a fost acolo sus la Paltinis)extrem de bogate in vitamina C, dar si in alte tipuri de vitamine cum sunt vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina P, vitamina K si acid nicotinic, iar pe langa astea, fructele de maces sunt bogate in zaharuri, acid citric, pectine, tanin avand si un efect diuretic, isi face datori oferindune resursa necesara pentru drumul de intoarcere.
La sfarsit imortalizam monentul mai dam o geana prin binoclu facem inventarierea la echipament si calculam kilometri parcursi 64 dus intors Sibiu-Paltinis din care 10 urcus iar ca si vointa pentru la anul inca O DATA si inca O DATA........... .
4 comentarii:
Interesantă descriere și în același timp persuasiva. De ce? Pentru ca și eu am facut parte la fărădelegea comisă.... Ține-o tot așa!!!!!!!!!
Dupa cum se vede ati prins o vreme excelenta pentru aceasta perioada a anului,a iesit o tura foarte faina.In zona Sibiului sint oameni care le este drag sa lucre pamantul,si sa creasca animale mai ales oi.Pastoritul este o indeletnicire milenara la noi in tara.Dar pe zi ce trece aceste indeletniciri si obiceiuri vechi care tineau omul foarte apropiat de natura se pierd datorita modernizarii societatii si tot mai putin tineri aleg aceste activitati. Nu trebuie sa uitam ca pamantul ne hraneste si ne astimpara setea si noi trebuie sa-l respectam macar cu atit ,sa nu mai aruncam gunoiul aiurea.Astept sa vad si o tura de iarna.Drum bun la hoinareala.
Multumesc ! Ai dreptate dar adevarul e ca tot mai multi ar dori sa castice cat se poate de mult muncind cat mai putin sau deloc. Parerea mea e ca se fac mari presiuni asupra agriculturi romanesti ca aceasta sa cada de tot (de ce crezi ca inaintam asa greu) pe langa asta bani care sunt de luat de la UE vin prin birocratie si mita. Noroc cu aceste zone in care traditia si obiceiurile rsman vii dar din pacate nu stiu pana cand !
Raman vii
Trimiteți un comentariu