Ghebe sau opinci

                Un concediu la Salaj a venit ca o manusa acuma in perioada aceasta de toamna. Si daca tot e toamna pe aici pe la tara a trebuit si via culeasa bineinteles cu ajutoare de nadejde , pe langa toata activitatea de gospodarie mi-am facut si ceva timp sa trec pe la padure ca sa tiparesc putin pe retina peisajul acesta mirific in care aramiul predomina. Atras din aproape in aproape de curiozitatile ei pe care nu le-am exploarat de mult am dat pe neasteptate de o sursa binevenita de hrana Ghebele de toamna. Din dorinta de a ajunge cat mai rapid la frumoasa padure am uitat sa iau si aparatul cu mine de aceea am sa va prezint doar poze facute cu aparatura din dotarea mea de atuncea : telefonul mobil (de folos si el la ceva).

    Armillaria mellea  dupa numele stiintific; Ghebele de toamna dupa cum le spune numele apat doar toamna (se cunoste inca un soi de ghebe de culoare galbuie dar care apar vara la fel sunt si acelea comestibile)  fiind o ciuperca comuna des intalnita poate fii gasite cu usurinta pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase, bustenii. Apar in tufe mari formate din mai multe exemplare; palaria este putin carnoasa si boltita in tinerete, iar la maturitate convexa, aproape plana, cu mici solzisori bruni, asezati în cercuri. Piciorul e lung mai gros la baza si mai subtire catre palarie. Pe picior la o mica distanta de palarie se afla un inel cu marginile rasfrante in jos. Carnea este alba ,frageda, cu gust si miros placut. Lamelele sunt fine, de culoare alba sau galbuie pe care se gasesc porii ciupercii. Locurile preferate in care cresc e partea de nord si pe langa vaii unde au suficienta umezeala pentru a se dezvolta si creste. O asigurare pentru a vedea daca sumt comestibile sunt melci de pe ele (regula valabila cu unele exceptii si nu 100% cam in proportie de 50% dupa parerea mea) iar o alta ruperea palariei care trebuie sa se inegreasca in cateva secunde in cazul in care sunt otravitore; iar locul pe care cresc dau o si mai mare incredere sunt putine acele specii de ciuperci care cresc pe resturi lemnoase de obicei sunt comestibile. Am sa va dau si niste date despre componentele ciupercilor la 100 g : apa 90 g; substante azotoase 5 g; glucide 2,5 g; grasimi 0,5 g; potasiu 470 mg; sodiu 12 mg; calci 3 mg; magneziu 14 mg; fier 4,5 mg; fosfor 135 mg; clor 80 mg; caroten 0,04 g; vitamina B1 0,04 mg; vitamina B2 0.20 mg; vitamina PP 60 mg; vitamina C 8 mg; Valoarea calorica: 35 calorii. Dupa cum vedeti contin o gramada de componente si ceva calorii de inteles in cantitati mici dar e o hrana sanatoasa si usor de procurat la fel si de pregatit : frigaruii, tocanite, etc.(dupa abilitatile gastronomice ale fiecaruia). Sfatul meu : verificati prezenta inelusului si culegeti doar de pe lemne si in jurul acestora pana o sa le cunoasteti mai bine;  inainte de consum se le spalati cu apa multa pentru ca au pe ele frunze, pamant, melci si alte gazulite, recomandat ar fi ca sa le si fierbetii asta oferind o si mai mare asigurare ca nu mananci ceva toxic. Ca sa nu ma duc cu mana goala acasa padurea mia oferit un loc plin cu Ghebe sificiente ca sa culeg si pentru acasa unde au fost preparate ca zacusca; pentru curiosi am sa ofer si reteta, iar pentru pofticiosi un borcanel de zacusca excelenta. Multa incredere sunt comestibile !!!