miercuri, 19 ianuarie 2011

Semne prin zapada

Iarna un anotimp îndrăgit de copii în mod special datorită farmecului pe care zăpada o transmite nu doar ca și materie buna pentru joaca ci și ca straie pentru întreaga natură .

În ciuda frigului, a gerului care să nu uităm, are rolul lui foarte bine definit în combaterea diferiților viruşi, anotimpul acesta ne cam displace de multe ori . Dar are și semnele lui faine, stratul acela pe care noi îl numim omăt sau zăpadă oferă o matriţă excelentă pentru a înţelege cît mai bine ceea ce ne înconjoară ; ce frumos, cîte legături au unele cu altele și toate doar pentru noi OAMENI fiinţe raţionale. Un alt Dar care ne face superiori de ele este și faptul că noi oameni ne dezvoltăm pe verticală iar animalele pe orizontală semn de supunere (păcat că le prea supunem ).

Ca și noi oameni, animalele comunica între ele , stabilesc ierarhii, teritorii toate acestea pe baza instinctelor . Zăpada , "hartă" numai buna pentru descifrarea urmelor, a comportamentului ; ai ocazia să veizi și sa pricepi mai bine multe lucruri neştiute despre animalele sălbatice; anotimp ce îţi da aceasta ocazie frumoasă , sa nu mai vorbim și despre peisajul frumos pe care îl creaza și care a inspirat atîți si atîți poeţi și scriitori.

Un loc bun pentru o astfel de ocazie îl ai la sat prin preajma acestor locuri mai populate de animalele salbatece care fug tot mai mult de urbanism și dezvoltarea haotică a acestuia. Bobota satul meu de copilarie păstrată încă intactă natura (de aceea e un loc numai bun pentru vînătorii-braconieri sau braconieri cu acte în regulă) oferindumi acest frumos cadru.

Pîrîul Zănicel cîndva cu un debit mult mai mare de apa. Natura se schimbă tot mai mult de la un an la altu.

Locul de aterizare al unui fazan (se poate observa urmele penelor de la coada lăsate pe zăpadă)

O multitudine de urme de pasărele care scotocesc dupa seminţe prin iarba îngheţată. Anotimpul dacă aduce cu el multă zăpadă face din animale adevarați supraviețuitori, procurarea hranei inseamna in primul rîmd moartea, un moment de neatenție in timpul scotociri prin zapada și prădătorul e pe tine.

Recurgi la furtișag invadezi mușuroiu furnicilor. Un al furtisag il fac șoareci care dau tarcoale la stupină (casa albinelor) producand pagube importante.

Ceartă pe nuci, un aliment plin de calorii

"Razboiul" mare sa dat chiar la radacina unui prun.

Zborul la joasa inaltime :) lasa urme de aripi pe omăt.

Daca ai noroc si intalnesti o balta inghetată si mai ai și norocul să fie cateva urme pe ea esti fericit , claritatea urmei e o raritate .

Bine înțeles urme de fazan în mersul său elegant dar foarte vigilent. (e o pradă foarte ravnită atat de om căt și de alte animale).



Terenul din zona e destul de lucrat ținînd cont de țărani puțini care se mai îngrijesc de acesta.

Iepurași sunt la mama lor acasă


Locul in care sa ascuns un iepure la apariția mea între doua drezde , iepurele este un animal foarte vigilent nu aleargă mai mult de 5oo m fără să nu se oprească să ciulească urechile siscaneze zona de eventualitatea dusmanilor (un lucru frumos invatat în aceate calatorii ale mele fara să mă documentez doar din cele analizate de mine)

Scotocire după hrana (urme lasate de caprior)

Urmele acestora in forma de linii laste prin tararea picioarelor (mers lin) ma conduce direct la un balot lăsat pe camp, loc si hrana buna pentru caprioare tinand cont de zăpadă





O privire de ansamblu asupra locului unde candva exiata un sat numit Țărmure infințat de oieri care aveau aici pășune din belșug, nu au mai existat decat cateva mici căsuțe și acelea folosite în timpul anului cînd lumea vine la vii.

Așa a fost de sigur omul încît a lasat presa de baloți in grija naturi. :)

Aerul ascendent (format în timpul încălziri zăpezi de la razele directe ale soarelui pătrunse printre nori ) ajutat de pantă să se ridice, e un dar foarte apreciat de catre Uli Șorecari care petrec minute în șir planand și bătînd din aripi în prezența acestuia.






Procurarea hranei pe timp de iarna e dificila iar ceea ce îți stă in cale e o hrana buna chiar daca e cu spini. Prezența urmelor de iepure pe sub tufele de macieș îmi mai descoperă ceva neștiut de mine : măcieșele căzute pe sol sunt o hrana excelent pentru aceste rozătoare.






Nu puteau să lipsească urmele de vulpe (undeva mai sus aceasta umbla la vanatoare de șoareci ) animal cunoscut ca fiind foarte viclean eu ași mai adăuga și "comic" daca stai să îl veizi în acțiune. Vorba aia : " Dans de vulpii pe gheață"




Urme de mistrț


În goana după bulbi și rădăcini de multe ori acesta are efect distrugator pentru agricultori.



Pădurea habitatul perfect al animalelor ofera hrană , adăpost dar și mulți dușmani bine ascunși





Aerul rece incepe să coboare ia locul celui cald, un foc mic mă ajută să-mi incălzesc corpul, mănînc ceva cald și plec spre casa ținînd cont că intunericul vine pe neașteptate în anotimpul zăpezilor.


Pe timp cu vreme faină și fără zăpadă nu-ți imaginezi că împarți același drum cu fiarele cîmpului dar matrița adeverește. Ma deplasez pe urmele facute de căruțași iar ca și reper am luat lumina de deasupra satului. (Neoanele functionează ca și un video proiector reflectă lumina pe straturile inferioare de nori formand o pată galbuie de lumină deasupra localitatilor. Ca și punct de orientare în noapte pe timp înorat funcționează foarte bine. Cu cît pata e mai mare cu atît localitatea e și ea mai mare)


În pădure copaci funcționau ca și o barieră împotriva frontului de aer rece dar în cîmp deschis acesta îți cam taie respirația, de aceea folosesc fularul pe post de cagulă incalzind aerul inspirat.



Mă inspiră mult astfel de călătorii mai ales cînd plec de acasă cu gîndul la ideea aceasta: Să cercetez urmele animalelor sau altfel zis cînd mă pun pe urmele animalelor sălbatece. Nu îmi formez un țel anume de atins un număr de kilometrim ci mă gîndesc cum să mă camunflez mai bine, să mă deplasez fară zgomot spre a mă bucura de sălbăticie, încerc să găsesc un loc înalt de unde să am un punct Belvedere cat mai bun. Iar pe tema urmelor să vad cu ce se hrănesc, cum se deplasează, cum, unde dorm ,etc.

Dacă ai puterea de a te concentra pe cei din jur si a descoperi faptele frumoase care te inconjoară atît la oameni cît și la animale ai capacitatea de a trece peste tine , de a-ți învinge orgoliile, de a trăi viața așa cum ai primito, de a te împlini pe tine însuți.

Dar noi oamenii ființe raționale ce suntem tindem sa descoperim și să caracterizăm pe semeni din punct de vedere negativ, întrebarea e De ce nu ne caracterizam și pe noi din același punct de vedere? Poate mă ajutați voi !

Să auzim numai de bine. Doamne ajută !









3 comentarii:

Vali Popas spunea...

Semne sunt la tot pasul,dar nu oricine traieste in prezent,majoritatea se comporta ca niste roboti.Atentia trebuie sa fie distributiva ,sa ai grija unde pui piciorul si in acelas timp sa vezi si urma lasata de labuta unui urecheat,la zgomotul facut de vantul care bate in padure, in campie etc.Trebuie sa fi doar atent,fara efort.Cati dintre noi se mai uita la cerul instelat in lunile de iarna,la constelatiile minunate care ne insotesc,tacute,existenta.M-a impresionat in mod placut plimbarea ta printre Semne.Felicitari!Toate cele bune si drumuri insorite.

kadet spunea...

Grijile zilelor in care traim ii fac pe oameni tot mai ""aspri"", sa nu mai gandeasca, sa nu-si aduca aminte de ceea ce sunt si ca fericirea nu consta in bani. Trecem indiferenti pe langa viata si viata pe langa noi, traim degeaba pe pamant in ritmul asta, trebuie sa mai ridicam fruntile din pamant sa zambim si sa privim in jurul nostru sunt atatea frumuseti (incat nu ne dam seama) Multumesc mult ! Sa auzim numai de bine.

Georgiana Rizescu spunea...

Multe informatii utile pentru iubitorii de drumetii si nu numai. Ai atins si latura sensibila a calatorului iar pozele sunt graitoare. Apetisante excursiile tale!