Iar dacă tot am ajuns pe la Sibiu și supunînd de ceva timp am hotărît să trag o fugă pană pe valea Oltului. Destinația : Mănăstirea Cozia iar de aici prin ţinutul Valcei cu oprire pe la cîteva mănăstirii unde am fost primiţi cu ospitalitate ca de obicei.
Cheile Oltețului cu binecunoscuta peşteră Polovraci și relieful castric, din păcate fiind Lunea peştera nu a fost deschisă așa că am hotarît să trecem altă dată pe la ea.
Repede, limpede și bogat în păstrăv Rîul Olteț principalul element de eroziune și meşterul frumoaselor chei ș-ia format cu măiestrie drumul în modelabilul relief castric .
Întîlnirea față în față a munţilor Căpățîni cu munţi Parîng
Locuri pline de viaţa: odată intrat pe poarta mănăstirii Polovraci îşi face apariţia Rița veveriţa parcă sfidand liniştea de rugăciune .
Părăsesc incinta pe aceeaşi alee unde Rița se lasă admirată din nou și intru pe DN 67 drum ce leagă Ramnicu-Valcea de Tîrgu-Jiu îndreptîndumă spre mănăstirea Hurezu ctitoria Sfinţilor Brancoveni unde pictura curată pe frescă în stil bizantin supravietuiește în timp. 
Din nou linişte, de data asta mai intensă unde morţi au revendicato, o linişte care te face sa uiți de tine și incep să curgă lacrimile, minunată taină cînd stai s-o priveşti din punct de vedere duhovnicesc (linişte) am mai întîlnit-o în cimitirul de la Sfînta Mănăstire Frasinei. Numai Dumnezeu știe viața celor îngropaţi acolo care și-au pregătit odihna vesnica, acuma Odihnesc în Pace. 
Sub protectia bradului (care odată ţinea de umbră familiei Brancovene) cu Pr. Varnava la împărtăşiri duhovnicești.
Maicile de la mînăstire se mişcă ca și furnicile pregătite mereu pentru iarna grea, coltișorul cactușilor și terasele pline de flori te fac să simți că traiești intr-un mic Rai aici pe pămînt.
De aici pe cărări bătatorite ajung deasupra cheilor Bistriței de unde împrejurimile se lasă savurate.
Zidurile Mănăstiri Bistrița stau de strajă și rugaciune la Moaștele Sfîntului Grigore Decapolitu asezate într-o racla în Biserica mănăstiri. Pe lîngă copacii și prin covorul aramiu îsi face fiesta o alta Rița dar una mai zburdalnică fugind din raza aparatului foto.
O ultimul popas la Mănăstirea Turnu strajă Parcului Național Cozia sub poalele munților cu același nume la numai 2 km de ctitoria Voievodului Mircea cel Bătrîn Mănăstirea Cozia.
Chilii săpate în stîncă de cuviosii călugării Daniil și Misail întemeietorii acestei mănăstiri.
Acuma si partea urata a perelinajului pe la manastiri; întorcîndumă de la Turnu si trecînd peste barajul hidrocentralei am ramas din nou urat surprins de mîna bogata a romanului care nu se poticneste sa faca donații apelor care îi spala pe față și le asigura traiul. Oare cat tribut va mai trebui să dea natura pentru prostiea și nesimtirea noastră?
Mănăstirea Cozia Veche la poalele muntelui Basarab 
Punctul de sosire din nou la Manastirea Cozia, locul de cazare în toate vizitele mele pe aici. Deci cam asta a fost hoinareala mea prin ținuturile Valcene. Am ținut să vă prezint aceste locuri bine cunoscute si de către mine deoarece le vizitez foarte des anul acesta fiind a 3 a data cînd mă aflu pe aceste meleaguri si numaratoarea nu stiu daca se va opri aici pentru anul acesta. Vă invit cu mult drag si pe voi dragi cititori, veți afla lucruri foarte frumoase si folositoare care nu se sterg asa usor din memorie iar dacă ajungeti pe la Manastirea Fresinei si Hurezu faccetiva timp și treceti prin cimitire, veti gusta linistea, de care va promit ca n-o să vă desparțiți curand poate pentru niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu